Vorbesti cu mine sau vorbesti pentru slavirea ta?

Cand nu este indicat sa vorbim?

Cand simti frica, este un semn ca nu este momentul sa vorbesti sau sa actionezi, in aceasta stare.

Daca (totusi) trebuie, atunci concentreaza-te doar pe intentia ta, pe scopul comunicarii tale.

Deseori, in momente de nesiguranta (atac la propria persoana, frica starnita din lipsa de auto-incredere, pozitia inferioara pe care te pune cineva) scopul comunicarii devine neclar, tu devi confuz si tinzi sa reactionezi, in loc sa raspunzi.

Cum sa-ti pregatesti mintea pentru comunicare?

In aceste momente ia-ti cateva secunde (10 secunde ar trebui sa fie mai mult decat suficiente) si gandeste-te:

  • Cine esti tu?
  • In ce context esti prezent in discutie?
  • Cu cine vorbesti?
  • Ce vrei sa obtii TU din acel dialog?
un grup de oameni, prieteni, vorbesc relaxat si cu zambetul pe buze  intre ei. Doi barbati si  trei femei se simt bine, vorbind si razand prieteneste in timp ce stau pe parchet intr-o camera goala.
Discutie dupa cele „10 secunde” 🙂

Odata ce tensiunile dispar si simti cum respiratia redevine aliatul tu, atunci raspunde.  Raspunsul se va alinia atat cu noua ta vibratie (pozitiva) cat mai ales cu tine ca intreg, ca energie spirituala. Practic, trebuie sa mergi / sa actionezi in vederea oferirii darurilor pe care te-ai nascut sa le oferi.

Raspunzi sau reactionezi?

La polul opus se afla reactia impulsiva, iar ego-ul stirbit va sari in defensiva, imprastiind samanta pentru karma ta.

Karma, asa cum o inteleg eu, este latura negativa a constiintei. Constiinta ta dicteaza karma.

Reactia nu este constructiva niciodata in sfera comunicarii, intrucat, avem timp pentru un raspuns frumos, intelep si educativ, in toate cazurile. Reactia este constructiva doar atunci cand trupul (forma noastra fizica) este in pericol, in toate celelalte cazuri reactia este produsul unei minti dezordonate si obosite.

Am pus mintea noastra mai presus de trupul nostru.

Mi-a placut mult cum a exemplificat Sadhguru (un maestru spiritual nascut in India) faptul ca omenirea lupta pentru ideile sale, dar pentru trupul lor nu misca un deget.

Parafrazez: Oamenii se cearta, comploteaza razbunari, pornesc razboaie pentru simplu fapt ca cineva nu gandeste la fel ca ei, dar aceeasi oameni spun “nu-i nicio problema” daca ii calci din greseala pe picior.

Am pus mintea noastra mai presus de trupul nostru, pe principiu: calca-mi trupul in picioare dar nu-mi denigra mintea.

Ce este mintea?

Ce este mintea? Mintea este produsul creierului, un produs compilat din toate experientele & informatiile acumulate. Aceste experiente & informatii sunt acumulate si intelese in mod unic atat de la o persoana la alta cat si de la o perioada la alta de catre aceeasi persoana. Experientele sunt stocate si gestionate de catre minte, in mod subiectiv. Nimic impersonal nu exista acolo, acolo in creierasul tau.

Si atunci, de ce sa lupti pentru idei?

Comunicarea de „show off”.

Recent, am intrat intr-o polemica cu un prieten (de fata cu un alt prieten comun). Amandoi am “plecat” suparati de la discutia respectiva si ferm convinsi ca fiecare dintre noi detinea adevarul.

Al treilea prieten (cel ce a auzit intreaga poveste), intelept de altfel, a asteptat sa-mi treaca “durerea de cap” si mi-a spus intr-un mod amuzant si calm ca amandoi aveam dreptate. Amandoi spuneam acelasi adevar, amandoi sustineam aceeasi ipoteza. Problema era ca setul de cuvinte/ expresii folosit de catre mine nu era pe intelesul celeilalte persoane, asa cum setul de argumente aduse de catre celalalt nu era pe intelesul meu. De ce? Pentru ca niciunul dintre noi nu mai era dispus sa asculte, atat de orbiti am fost de “adevarul nostru” si de dorinta de a castiga polemica, in fata celuilat si mai ales in fata audientei.

Cand tindem sa vorbim pentru slavirea noastra?

Audienta ne schimba Eu-ul. Atunci am realizat ca daca eu as fi dispusa sa port acea conversatie fara martori, fara aprecieri sau negari de la terte parti, eu as fi mult mai calma, mintea ar ramane ascutita si clara precum o oglinda in care se reflecta doar momentul prezent, iar inteligenta emotionala mi-ar deschide ochii (fara amintiri si reprosuri din trecut).

Ce greseala am facut amandoi?

Am cautat sa aducem argumente de show off, in loc sa simplificam comunicarea dintre noi, in loc sa devenim de ajutor real.

Americanii numesc aceasta forma de comportament in comunicare ca fiind “pursuit of external power” (atunci cand facem / spunem ceva pentru a fi apreciati direct si constient de catre altii).

Cum influenteaza societatea comunicarea?

Contextul social ne-a determinat usor-usor sa transferam scopul comunicarii de la exprimare (transmitere mesaj) la impresionare. De fiecare data cand s-a ras (in mod rautacios) de o idee de-a noastra, de fiecare data cand am fost penalizati pentru o vorba de-a noastra, de fiecare data cand vocea noastra a fost ignorata /  neauzita (intentionat), de fiecare data cand ni s-a inchis gura, mintea noastra a rumegat (constient si /sau inconstient) la acele momente si ne-a ajutat sa ne adaptam la contextele viitoare.

Cu fiecare lovitura, am devenit mai goi in esenta pentru a fi mai vandabili in cercurile sociale.

S-au nascut “bufoni in comunicare” de dragul apartenentei la un grup si a nevoii de insemnatate.

Eu aleg sa raspund!

Eu vreau sa vorbesc, sa fiu auzita, sa fiu inteleasa, iar vorba mea sa fie impartasita din gura-n gura cu simtul admiratiei si al respectului. Asta vreau eu si pentru asta aleg sa raspund.


In alte cuvinte,

Valentina

Tie, ce ti-a placut?

Pagini de social media

Articole recente

Comentarii recente

Meta