Scoate-ti fricile la dans!

Cand ti-e frica de un context, adu-ti aminte ca tu cunosti frica aceea. Pe aceea … doar tu o cunosti. Mintea trazeste o frica veche, uitata, neinteleasa la vremea ei.

Cu cat frica este mai prafuita de timp, mai neingrijita de mintea ta, mai neslefuita de mana ta, cu atat frica devine mai mare in ochii tai. Tu ii dai putere!

Tine-o aproape!

Ironic … oricum nu ai de ales. Fie o tii tu aproape, constient, pana ea devine parte din tine, fie pune ea lacat pe toate camarutele tale, inconstient, pana devii parte din ea.

valentina.coffee
Respira … pana devine parte din tine!

Aparent este unul si acelasi rezultat. Aparent!

Difera abordarea! Difera fata cu care alegi sa privesti frica.

Priveste-o cu iubire, cu deschidere, cu mintea clara si aerisita, cu un pas in fata ei, dar la brat cu ea.

Suntem cu un pas in fata frici! Asta este avantajul nostru nativ, aleg sa cred. Foloseste-ti AS-ul din maneca!

Daca simti frica, stand pe marginea prapastiei, respira! Ai mai fost aici, altfel nu ai de unde sa stii ca frica trebuie sa simti. Esti deja pregatit!

Respira! Ia-ti timpul si mediteaza!

Adu-ti aminte cand si cine ti-a spus ca acolo este loc de frica!

Adu-ti aminte!

Adu-ti aminte trairea din acel moment! Adu-ti aminte nodul din gat, golul din stomac, strangerea de inima, lipsa de aer, fruntea grea, apasarea din tample, intunericul din ochi.

Simti toate astea? Ai puterea sa le rulezi prin tine, iar si iar si iar?

Strange-ti toate fricile si pune-le la masa… dar toate!

Toate din acest moment, toate de acum!

Si stai linistit … nu ai cum sa le numesti pe toate … nu amana momentul pana cand esti pregatit sa le numesti pe toate! Nu vei fi pregatit niciodata! Esti foarte bun exact asa cum esti acum! Esti cel mai bun pentru un dans cu fricile tale.

Invita, rand pe rand frica in fata judecatorului propriu! Invita-o la dans! Discuta cu ea contextul in care a venit, ce a vrut, ce a reusit, ce a lasat in urma ei …  ce a lasat din tine.

Adu-ti aminte ca acum dansezi cu ea! Adu-ti aminte ca este doar o simulare a trairilor de atunci (candva), adu-ti aminte ca sunt vremuri de pace in sufletul tau … iar dansul cu frica este doar un exercitiu al inteligentei tale emotionale din prezent!

Ce simti?

Cumva frica din bratele tale, te secatuieste inca? Cumva ea dicteaza pasii?

Nu te speria! Asa este la primul dans. Esti mai stangaci, mai departat, mai rezervat!

Inspira! Stai pe propriile picioare, deja demult! Priveste-le! Priveste-te! Zambeste! Trage frica la pieptul tau, simte-o ca fiind o parte din tine, invarte-o pe toate partile, bucura-te de dansul cu ea!

Este placut, nu-i asa?

Este placut sa simti iubirea din frica ta! Este placut sa devii partenerul fricii tale! Sa o conduci, sa o invarti in piruete in jurul tau, sa-i oferi un umar pentru acest dans!

Este visare! Un randevú delicios, de la care pleci cu sentimentul ca “lumea iti sta la picioare”.

O incredere nemarginita in tine, in fortele tale s-a nascut!  Respira! A meritat dansul!

Dar … priveste locurile de la masa!  Asta a fost doar prima frica.

“Doamnele“  …  asteapta dansul promis!

Fiecare este diferita, fiecare te-a atins, fiecareia ii esti dator cu un dans. Ele, fricile te fac cine esti acum.

Tu pe care o cauti acum?!?!

Care din fricile asezate la masa ta, este cea care te-a adus pe marginea prapastiei?

valentina.coffee
“Doamnele“ … asteapta dansul promis!

Stii sa o recunosti? In fapt, te cunosti indeajuns, astfel incat s-o numesti?

Nu? Atunci, tu …  doar “raspunde-mi”, iar eu pun intrebarile!

  1. Cine esti? Cine esti in fata ochilor tai? Cine esti in fata “ochilor mei”?
  2. Ce simti cand stai in fata prapastiei? Unde te doare? Numeste primul lucru … nu cauta sa fie cel corect. Nu exista unul corect.
  3. Cand ai mai simtit ceva similar?
  4. Ce crezi ca ai facut bine atunci?
  5. Ce crezi ca ai facut gresit atunci?
  6. Cat ti-a luat sa te refaci?
  7. Ai devenit mai puternic?
  8. Ce ai pierdut? Ce ai castigat?
  9. Ce ai invatat despre tine?
  10. Cine esti acum? Cine esti in fata ochilor tai? Cine esti in fata “ochilor mei”?

… nimic nu este greu, nimeni nu a spus ca va fi usor!

Stiu … atunci a fost “un fleac”. Nici nu se compara …   Acum e mai greu, acum nu vezi solutii, totul este fragil, se surpa tot, iar picioarele  …. cine se mai gandeste la picioare acum?

VALENTINA.COFFEE
Asta e momentul de care ti-era atat de frica, asta este!

Aleg sa cred ca singurul lucru diferit acum, este faptul ca e “acum”. Acum trairea e vie, haosul este aici –  in tot ce ai cladit; toate simturile sunt imbolnavite deja de frica;  asta e momentul de care ti-era atat de frica, asta este!

Singura diferenta este, deci … ca acum esti coplesit de sentimente si totul pare real … este real, pentru adevarul tau.

Mintea noastra poate face orice vrem noi.

Mintea noastra poate sa aduca imaginarul / exercitiul la nivelul trairilor, deci la nivelul realului, a adevarului. Tot ceea ce simt eu, este real, pentru adevarul meu.

Acum, incearca invers! Ia realul –  trairea care te secatuieste  – si pune-l in fata ta, dar detaseaza-te de starea prezentului de parca “intreaga problema”   ar fi doar un exercitiu de imaginatie. Priveste problema ca pe un joc la care nu participi, un joc pe care il vezi in amploarea lui. Cauta o pozitie  de putere, de unde poti vedea tot, un scaun “protector” … Uite, tu esti judecatorul suprem.  Aici esti in siguranta!

Acum cand  ai luat problema si ai pus-o intr-un timp si spatiu irelevant pentru tine, acum mintea e detasata, e focusata pe solutii.

Acum, raspunde-mi!

Raspunde-mi si priveste rand pe rand fiecare “doamna” de la masa ta. Acum o poti recunoaste!

Sta chiar acolo. Ai mai intalnit-o cand era mai mica, mai firava, mai slaba … ca tine, odata.

Respira! Zambeste! Scoate-o la dans!

Cum a fost? 🙂

VALENTINA.COFFEE
Cum a fost?

In alte cuvinte,

Valentina


Asculta si versiunea audio!

Tie, ce ti-a placut?

Pagini de social media

Articole recente

Comentarii recente

Meta