Povestea mea de dragoste

Sunt aici, acum. Patru pereți mă înconjoară. Vreau să simt ce este dincolo de iubirea mea pentru tine.

Te-am avut, odată, cândva. Nici nu știu dacă era ceva real. Nici nu vreau să cred că a fost, că a fost deja. Vreau să cred că este și acum, vreau să cred că mereu va fi.

te-am avut cândva, pentru că te-am iubit

Simt că ești și ai fost și vei fi. Cât voi trăi eu, tu vei trăi. Asta simt.

„Poate” este cuvântul care mă ține captivă, dar și liberă.

Acum eliberez gândurile despre dragostea noastră

Mi-e frică și nu este ușor pentru mine. Vreau să te mai port în gândurile mele, dar știu că puterea gândurilor mele iți afectează claritatea și aleg să te eliberez.

Eliberez egoismul meu. Eliberez dorințele și fricile legate de noi.

Odată simțită aura ta, ființa mea a eliberat trecutul meu și odată cu el, iubirile trecute. Ai rămas doar tu, iar cu tine în amintirea mea, eu mă simt și vie și moartă.

Simt că mă cunoști. „Poate” eu simt doar ce vreau. Nu mă lua în seamă, când vorbesc despre frici, căci „poate” eu vorbesc prostii. Eu caut să mă rup de tine, pentru că tu meriți timp. Tu meriți să îți iei timpul.

Eu am să aștept și am să trăiesc. Nu te aștept, dar nici nu te întorc și nici nu te resping. Vreau să cunosc viața. Dacă viața îmi aduce iubirea, voi fi aici pentru tine, dar dacă viața îmi aduce claritatea voi fi aici pentru ea.

Dacă viața îmi aduce durere și sufocare, eu am să accept.

Un foc de paie

M-am lăsat ghidată de păreri. Am fost sătulă de iubiri care dor, de iubiri care trec. Am fost oarbă și am cerut ajutor. Am vorbit despre noi. Am căutat să îmi spună cineva ce se întâmpla cu mine. Am vrut să aud că de data asta simt iubirea adevărată. Poate nu am pus întrebarea cum trebuia. Poate nu am spus tot adevărul înainte sa pun întrebarea. Nu știu cine mă cunoaște mai bine decât mine, dar răspunsul primit a fost „Este un foc de paie, Valentina!”.

De ce iubirile mele au fost trecătoare!?

Cum să vreau uniunea în fața lui Dumnezeu, dacă eu am simt că nu este ceea ce trebuie? Mă mint pe mine de dragul strămoșilor și a părinților și a societății? Nu! Vă mint pe voi pentru adevărul pe care vi-l doriți. Asta pot face, până la limita libertății mele. Acolo unde sufletul se simte prizonier, acolo eu aleg să spun adevărul. Puterea de sacrificiu a fost dusă la extremele mele conștiente și s-a dus dincolo de controlul meu conștient. Vise și coșmaruri au început să iasă la suprafață. Mă trezesc și pot reproduce imagine cu imagine un vis. Doamne cât zbucium poartă sufletul!

Nu a fost să fie, până acum. Asta este adevarul!

Iubirea care merită

Apoi, după o viață trăită cu bune și cu rele, cu iubiri și deziluzii, cu obiective atinse și lipsă de dorințe noi, apoi ai ajuns și tu.

Mă întreb, din când în când de ce era nevoie și de tine în viața asta a mea?

Eram la pământ oricum, dar măcar eram calmă. Nu mi se aprindea inima mai puternic pentru nimic. Le fac pe toate la timpul lor, îmi spuneam. Mă simțeam lipsită de iubiri, dar și de presiuni. Aveam răbdare, pentru că nu-mi doream nimic din ce știu că nu pot avea, că nu pot atinge in timp.

Tot ce e material este in puterea mea, asta simteam si asta simt in continuare.

Aleg să te eliberez.

Peste puterea mea este doar iubirea adevărată. Iubirea pe care am simțit-o când ai intrat tu in inima mea. Înțelepciunea acumulată până acum s-a pierdut în neputință, când m-ai văzut tu.

Nimic nu este în calea acestei iubiri

Am mai iubit, să știi! Au fost povești scrise de mine, dirijate de mine, și chiar închise de mine. Au fost povești imaginate de mine și spulberate de aceeași imaginație, a mea. Poate că timpul o va șterge și pe aceasta. Poate … .

Dar când mă gândesc că nu este nimic în calea acestei iubiri, nimic din ceea ce mă poate opri pe mine din a acționa … atunci mă sperii și mai tare. Înseamnă că tu ai obstacole în cale. Poate că tu nu simți iubirea mea. Poate că tu simți că aparții altei iubiri. Acest context, mă oprește din acțiune, căci eu nu mai alerg după iubiri, după iubirea nimănui. Am trecut pe drumul celui care iubește și vrea „cu orice preț” să intre in hora dragostei… am trecut.

Când sunt confuză apar răspunsurile. Sunt confuză de ceva timp deja și mintea îmi spune să te las, iar inima îmi spune să păcălesc mintea. Inima îmi spune că am simțit iubirea ta, iar tu știi asta.

Este posibil! Atunci de ce nu se poate?!

Ce pot eu să mai fac acum?

Aleg să trăiesc cu alegerile mele. Atâta timp cât trăiesc mă pot vindeca. Doamne ține-mă în împărăția ta până când voi fi pregătită să fac următorul pas.

Ajuta-mă Doamne să am energia și puterea necesară pentru a mă bucura de tot ce ești Tu în măsura să oferi.

Iubesc Doamne, ce pot eu să fac!

În alte cuvinte,

Valentina

Tie, ce ti-a placut?

Pagini de social media

Articole recente

Comentarii recente

Meta