„Pentru cât timp mă vei iubi?”,
se putea citi in privirea mea.
Mă întreb retoric dacă ea vedea.
Când a fost odată la inima mea,
șoapte cu-al meu nume
în ochi ea purta.
Simt energia, te pot retrăi repetat,
Visând sau poate cugetând că te-am visat.
În etern ne-am unit mâinile pentru puțin
și eu voiam să pot fugi în vis, să te rețin.
Ce întrebare, viată, mi-ar reda,
Pentru a știi curajul de a încerca?
Ce timp contează pentru existenta mea?
Iar abia când viața a trecut,
Iar abia când ochii au apus,
În adevăr tu m-ai văzut
și ai simțit … „mai stai”,
dar eu m-am dus.
Tu ai rămas atunci sa mă privești,
Sperând, trăiești acum întruna,
Că vei putea să îmi grăiești:
„Te voi iubi pentru totdeauna!”
Iubind, tu ești, exiști în viața mea.
Oriunde ai fi, tu îmi vorbești;
În timp tu afli și primești:
„Eu te iubesc acum, de-a pururea”.
Suflet pereche