Între cer și pământ

Trăim pe pământ împreună cu toți ceilalți oameni, dar eu am auzit că unii se cred din ceruri. Am auzit de la un yogin mistic din India că noi oamenii tindem să ne credem mai drepți în judecată și în suflet decât alții. Credem că suntem unelte ale Divinității și credem că facem parte din echipa lui Dumnezeu. Trăim pe pământ și ne comportăm ca fiind cerești.

Am cautat să înteleg ce urmări poate avea această judecată pentru calitatea vieții noastre.

Alegeri între cer și pământ

Crezând că facem parte din gașca divinității, ne comportam cu ceilalți oameni ca fiind o alta echipă, poate chiar una adversă. În aer plutește ideea că omenirea devine o echipă mare și puternică care tinde și ea spre divinitate.

Problema apare atunci când „uneltele Divinității” judecă „stângăcia” și „greșelile” oamenilor, prin ochii Divinității însăsi, ca și cum ei știu cum trebuie să fie. Se vrea perfecțiunea din ceruri pe pămant, fără a avea un șablon pentru perfecțiune. Consider că prin acește alegeri, am ajuns să aducem pe pamant Judecata de Apoi.

Nu trăim în prezent

Pașii ne sunt supravegheați și „îndreptați” de fiecare dată de către oameni. Sunt oameni în vârstă, oameni cu experiență, oameni care se văd înțelepți în baza unor experiențe trecute, oameni care folosesc trecutul pentru a judeca prezentul.

Mai bine era să faci așa: ….

Cum ai putut să faci așa ceva?

Nu faci nimic bine!

Sunt remarci și reproșuri pe care le-ai auzit cu siguranță și tu, fie adresate chiar ție, fie altcuiva.

Nu ne fac bine, tind să spun eu. Consider că vrem să parem mai buni în fața Divinității și avem tendința de a îi arata cu degetul și chiar de a îi împroșca cu noroi, pe cei care nu sunt ca noi. Adică, pe rând, pe toți.

Cu cine ținem? Pe cine aparăm? Ce este stricat în noi de am ajuns să ne ponegrim semenii, așa pur și simplu?

Între cer și pământ e crimă și pedeapsă

Trăim în timpurile în care avem libertatea reala de a alege. Consider că, încă avem frici de izgonire, de supunere, de neînsemnătate în subconștient, care ne orbesc vederea și ne întunecă judecata. Acum este cel mai prielnic timp din istoria omenirii pentru a gândi fiecare pentru el însuși, după bunul plac. Dispare ușor-ușor controlul maselor prin asuprirea exprimării individuale.

Pe măsură ce conștientizăm în număr cât mai mare realitatea în care trăim și oportunitățile lumii din prezent, vom reuși să ne aliniem cu prezentul. Vom înțelege că suntem cu toții oameni și că acum este singurul timp în care trăim, în care simțim, în care ne doare și în care putem atinge extazul.

Si atunci, o să se oprească oamenii din somnul fricilor și se vor bucura că trăiesc.

Acțiuni între cer și pământ

Căutam să facem bine.

Binele cui îl căutăm? În funcție de gradul nostru de conștientizare, fie ne axăm pe binele nostru (egosit), fie pe binele mai larg, al celorlalți.

Orice bine îl căutăm, ne face rău, într-un final. Ați simțit si voi asta?

Spun că ne face rău pentru că, mereu ceva nu este așa cum ne-am așteptat noi că va fi. Ușor-ușor dispare pofta de a servi acel bine, dispare satisfacția și rămâne doar nevoia, poate chiar compromisul, în cele mai multe din cazuri.

Lasă binele și uită de rău

Nu este nimic real și nu este nimic pentru totdeauna. Binele pe care îl susții azi, cu siguranță te va amăgi mâine. Până ca mintea ta să decidă că ceva este bine, se dă o luptă în tine. Pe de o parte atârnă toate argumentele aduse în favoare și pe de altă parte toate acele frici la care te gândești, în tabăra opusă.

Dacă, am știi tot, poate că eticheta finală nu ar fi „BINE”, ci „RĂU”. În această lumină a lucrurilor tu în continuare consideri că trebuie să faci doar bine? Poate că e mai bine să nu mai pierdem timpul nostru să ne gândim la bine și rău.

Hrănește-ți fricile cu acele răspunsuri care aduc extaz!

Oameni între cer și pământ

Nu te aștepta ca toți să fie la aceeași evoluție cu a ta. Nu subestima. Se prea poate ca ei să fie in fața ta. Se poate ca ei să nici nu meargă pe drumul tău.

Răul și binele între cer și pământ

Acum uită tot ce ai trâns până acum despre tine. Uită tot ca să faci loc la noua ta viață. Nu te speria, tot ce trebuie să știi va rămâne cu tine, iar restul lasă să se descompună în pământ.

Îți sunt alături, chiar dacă nu mă vezi. Permite ca lumina ta să treacă dincolo de orizont. Uite-te la ea. Las-o să crească în univers.

Răul și binele este un amesc frumos!

Primește tot, nu există bine sau rău, decât dacă tu le dai un nume.

Lasă etichetele și vei vedea că tot ce este frumos este un amestec.

Permite-mi să te îmbrățișez pentru răbdarea ta și ia-ți libertatea.

1 comentariu

Autor Valentina

Pagini de social media

Articole recente

Comentarii recente

Meta