Încă nu m-ați văzut iubind

Atât am să vă mai spun. Încă nu m-ați văzut iubind.

Și nu am cum să descriu asta. Voi, însă, puteți doar să simțiți iubirea mea, atunci când mă vedeți, atunci când vă gândiți la mine.
Ah, ce greu mi-a fot să realizez că iubirea curge prin mine. Eu nu am cum să pun măna pe ea, să o pot face palpabilă pentru voi, pentru ochii voștri.

Când vorbesc despre iubire, ea deja este latentă. O hârtie, atât.

Iubirea mea e mișcare, e dorința mea de a exista. E atât privirea, cât și pleoapele trase peste ochi. E atât stoarcerea materiei în mâinile mele, cât și resemnarea voinței mele, atunci când fără putință cad cu palmele îndreptate spre cer.

Toate astea sunt cuvinte. Niște gânduri ce au ajuns la mine, ca răsplată pentru iubirea pe care am născut-o în lumea mea.

Cum arată iubirea mea

Mă întreb cum arată iubirea mea, ca să o pot modela mai frumos. Natura mea umană mă provoacă să caut puritatea sentimentului. Râd cu egoismul meu, pentru a-i face loc iubirii. Privesc la întunericul din mine, pentru a aduce lumina la suprafață. Eu caut să mă modelez după iubirile mele, dar mă pierd în procesul creșterii. Alerg spre creștere, dar nu am suficiente brațe ca să port hainele iubirii. Ea este mereu în fața mea. Plâng pentru că simt că nu mai am putere să iau alte haine. Ce rost are?! Sunt zeci de ani omenești de când joc acest dans. Iau pauze, nu foarte des, căci mi-e frică că acolo sunt capcanele… acolo sunt gropi ce mă pândesc. Poate nu este așa, dar eu tot îmi mai spun: Garda sus!

Zboară atâtea gânduri negre la tot pasul. Nu te așeza, îmi spun, aici pot fi gropile negre, cele mai adânci. Aici poate fi sfârșitul sentimentelor adevărate. Aici poate fi începutul rutinei robotice. Aici nu sunt suflete. Fugi, îmi spun. Garda sus! Vino-ți în fire! Tu știi cine ești! Tu ai toată energia ta, iubirea și lumina ta! Ridică-te și mai sari și acest zid! Nu renunța acum, îmi repet! Ai puterea să mai sari odată. Mai fă și azi măcar acest pas din fața ta.

Cu capul în palme, plângi

Cu capul în palme, plângi și nu uita să te mângâi când îți ștergi lacrimile. Tu te poți alina, în ultimă instanță, oricând. Nu uita asta, copila mea iubită.

Ia-te în brațe, ca și cum ai vrea să îți simți umerii mângâiați de palmele tale.
Încarcă-ți trupul cu propria ta energie. Ea este în palmele tale. Atunci când nu mai ai putere, nu te ține de trupul tău, ține-l pe el cu mâinile tale. Atunci suflarea va veni! Atunci iubirea te va învălui, iar trupul tău va prinde iar viață.

Urmează să te ridici

Știu că nu este ușor. Știu că încă ai mai vrea să zaci întins/ă pe pământ. Ia-ți timpul, dar reține că doar te odihnești. Urmează să te ridici.
Dacă auzi că cineva trage de tine, rămâi în locul tău. Tu alegi când este timpul să faci următorul pas, pentru că doar tu știi asta. Nu pleca din aura ta până nu simți că poți sta pe propriile picioare. Energia ta a fost deja destul suptă și ciupită. Respiră în ritmul tău și ai să simți când ești pregătit/ă să te ridici.

În alte cuvinte,
Valentina

Tie, ce ti-a placut?

Pagini de social media

Articole recente

Comentarii recente

Meta