eu trantesc usa iubirii in nas, iar ea … continua sa existe. oare Iubirea nu aude „nu”-ul?

Eu trantesc usa iubirii in nas, iar ea … continua sa existe,  pentru ca nu este egoista, nu are asteptari, nu are orgolii,  nu are suparari si razbunari .  Ea este iubire.

Iubirea: Vii tu? sau vin eu?

Eu: Nu vin. Stii doar. 🙂 sunt un simplu vizitator

Iubirea: nu esti. Pentru tine „se joaca” viata asta :), dar am sa vin eu.

Primul gand nutreste adevarul meu si doar acela conteaza mereu, iar eu aleg raul (chiar si al meu, in fond mereu al meu) pentru ca pot, pentru ca este usor (pentru mine)… este usor de facut.

Aleg „usor”-ul pentru ca  este cea mai simpla si sigura modalitate de a ma conserva exact asa, de a muri.

Atat de usor pot ajunge si chiar depasi limetele raului … Eu “explodam” cand nu era ca mine . In fractiuni de secunda deveneam Raul insasi. Raneam (ma raneam) pentru ca imi era frica sa ma schimb (imi era frica sa ma cunosc). Schimbarea este viata . Cand neg schimbarea, neg viata (aleg sa mor cate putin).

CINE MOARE?

Moare cate putin cine se transforma in sclavul

obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi

traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu

risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu

oamenii pe care nu-i cunoaste. […]

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
„responsabile”.

– Pablo Neruda (cine moare?)

Chipul pe care am ales sa-l port era frica, acea fata a Necunoscutului ce naste Raul.

In alte cuvinte, Valentina
Perntru  tine se joaca viata asta!

Insasi “Nu-ul”  mi-a placut.

“Nu”, e interzis … deci  e palpitant, interesant, misterios, diferit. Eu devin diferit (nu ca toti).

Marea problema a „nu”-ului:  ma diferentiaza de restul, dar nu ma defineste.

Eu sunt diferit de tine (Eu nu sunt ca tine) – afirmatie care in fond nu spune nimic despre mine.

Eu sunt iubit –  afirmand ceea ce simt (nu ceea ce nu simt) eu constientiez ceea ce sunt.

“Nu”-ul are o greutate mare, intrucat doar spunand ceea ce vrem vom obtine acel lucru, nu spunand ceea ce nu vrem.

Antonimele nu ma indeparteaza de la cautarea mea, ci ma apropie.

Ele  pot fi singura forma de raspuns, pe care mintea mea o poate percepe si constientiza.

Esecul nu ma defineste   ca fiind un invins,

ci refuzul de a  mai incerca

(sau)

Iubirea ma defineste ca fiind Invingator ,

prin imbratisarea cunoasterii repetate.

  • Esecul < Succes = viictorie, castig, reusita, cunoastere, implinire, apreciere, apartenenta, iubire,
  • Invins < Neinfrant = Castigator, Invingator, Luptator, Puternic, Maret, Iubit,
  • Refuzul < Acceptul = acceptarea, imbratizarea, dorinta, euforia, extazul, iubirea
  • ci (separat) < impreuna, cu ajutorul, prin, alaturi, imratisand
  • a mai incerca = a repeat, a invata, a cunoaste (inca odata), cunoastere repetata;

 

Eu pot invata din “nu” si din “peiorative” acelasi lucru pe care il pot invata din “da” si din “meliorative” , doar ca  mult mai greu …   si posibil  doar in teorie.

Tu? Care din cele doua adevaruri are voce pentru tine?

Eu aleg „Iubirea ma defineste ca fiind Invingator,  prin imbratisarea cunoasterii repetate.” Asta nu inseamna  ca deja  simt asta, dar aleg …

Eu iubesc ceea ce este interzis. Pe masura ce “interzis-ul “devine al meu, pe masura ce fiinta mea se identifica cu interzis-ul, iubirea mea tinde sa se stinga.

Pentru ceea ce este al meu, inteligenta mea emotionala nu mai are interes. Cand eu devin parte din ceva, eu nu mai iubesc acel ceva.

Eu nu ma iubesc pe mine, pentru ca nu am invatat sa ma iubesc pe mine….m-am avut din totdeauna…

Eu uit sa ma mai uit in sufletul meu, iar cand tu devi o parte din mine … uit sa ma uit in sufletul meu. Nimic nu se schimba …

Eu pot sa ma iubesc doar daca nu ma am, doar daca ma dedic altcuiva.

Cand eu voi simti ca nu sunt a mea, atunci voi dori sa ma iubesc.

Ca sa nu fiu a mea, inseamna sa fiu a altcuiva, a nimanui sa a tuturor.

Simplu? Nu …

A cui?

Tind sa aleg “a nimanui”. Tind sa fug. Aleg asta din frica si fara iubire.

Cand aleg sa fiu a nimanui, sufletul meu plange, si are si motive.

Cand aleg sa fiu a nimanui … ma inchid.

Cand aleg sa fiu a nimanui … vreau sa pedepsesc … pe cineva (pe mine).

Cand aleg sa fiu a nimanui … cred, prosteste, ca pot.

Cand aleg sa fiu a nimanui … stiu ca este (in adancul meu)  doar orgoliul meu si frica.

“A nimanui” nu implica durea cuiva, deci n-ar trebui sa genereze durerea pentru nimeni, nimic. Si totusi…

… Si “nimic”- ul poate fi cel mai bun raspuns pentru acum.

Dar nu este…. Eu tot aleg durerea, chiar si atunci cand nu ranesc pe nimeni, pentru ca sunt egoista si vreau iubire desi nu ofer, desi ofer indiferenta.

A cuiva.

A cuiva – pentru mine este cea mai mare forma de egoism.

A cuiva – este o nuanta a iubirii. O (una) forma de iubire. A fi a cuiva (al tau/ al parintilor/ al ei /  al lui) inseamna sa cunosti doar o iubire (nu iubirea insasi);

 Prima atingere a iubirii, niciodata, nu este iubirea insasi

Prima atingere a iubirii, este intotdeauna vataful iubirii trimis de iubire, unde eu (tu) joc rolul iubirii.

Si cu toate astea, multi ar dori sa fie sclavii unei iubiri, dar pana acolo … a fi a cuiva inseamana ca cineva sa ma iubeasca.

Pot simti ca ma iubeste cineva,  doar daca stiu ce este iubirea.

Iar adevarul meu este mereu cel care conteaza, deci “nu-mi spui tu mie ce inseamna iubirea”. O invat si o descoper eu  pentru a putea crede in ea…

In alte cuvinte, eu trebuie sa ma iubesc …?!? Sah!  …. chiar nu pot sa fac nimic fara sa iubesc (pot realiza orice iubind).

 A tuturor.

A fi a tuturor inseamna a nutri si a impartasi iubirea mea, a iubi totul. Sah si mat! … Sa fac ce???

  1. Cum sa impart eu ceva ce este al meu, cu toti… cu tot?

Este posibil… doar prin inlaturarea egoismului (teoretic).

  1. Dar ce fac cu temerea ca n-am ce imparti?

Ce fac cu temerea ca … sunt in plus, ca deranjez, ca nu sunt ceea ce trebuie pentru nimeni, deci pentru mine? Ce fac cu temerea sunt ceea ce nimeni n-ar vrea sa aiba, nici macar eu? …ca sunt ceapa?!?

Este posibil sa trec de temeri, doar daca intreb, doar daca imi infrunt frica . (iti face  bine prezenta mea? iti place sa vorbesti cu mine? ti-ar placea sa ma revezi? ti-ar placea petrecem o viata impreuna?)  Eu am inceput prin a imi pune mie aceste intrebari …

Asa ma pot cunoaste… asa pot ajunge sa ma iubesc.

Ceapa a fost acea parte “Urata” (simplu spus) din mine, cea despre care parca “ma durea capul” sa vorbesc. Acea parte pe care nu am vazut-o niciodata in mine, dar o puteam vedea (mereu) in altii.

 … nu mi-a placut niciodata ceapa (chiar in sensul sau propriul). 

Eu sunt ceapa … eu ii fac pe oameni sa “lacrimeze”, prin scoaterea gandurilor mele din mine si pe ale lor din ei.

Eu sunt ceapa pentru ca eu (posibil doar eu) sa o vad ca fiind dezgustatoare, neaspectuasa, urat mirositoare, neplacuta pentru ochi, neplacuta pentru simturile mele.

Doar intreband cum vad altii ceapa … prin comparatie, pot vedea. Eu am nevoie de dovezi. Eu am nevoie de referinte, masuratori, comparatii si afirmatii ca sa pot vedea dincolo de vederea mea, ca sa deschi ochii.

Cand refuz sa intreb, cand nu cunosc (cand nu ma cunosc), atunci ….fac  , gandesc si simt   impotriva iubirii.

… si atunci  eu caut   vinovati si  iertare.

Mai  cunoaste cineva o forma mai pura de lasitate decat   fuga?

fuga de iubire:

 

Catre: Iubire

 

 

Iarta-ma ca te ranesc. Simt nevoia sa gasesc un vinovat in starea mea …si e mult mai usor sa te resping pe tine, desi singurul „vinovat” daca il pot numi asa, sunt eu.
Vreau sa evit sa te fac sa suferi (adica vreua sa evit sa ma fac sa sufar) si din egosimul meu, ma inchid si vreau sa termin suferinta. Adica sa termin odata pentru totdeauna.
Imi cer iertare ca am existat pentru tine.

 

semnat: eu

… eu trantesc usa iubirii in nas, iar ea … continua sa existe. Oare Iubirea nu aude „nu”-ul?

Iubirea:    Exist, deci sunt.  Exist si pentru tine … cand ma alegi … acum plec

Eu:    nu stiu de ce am senzatia ca ai plecat putin suparata …

Iubirea:    cand alegi   sa spui ce simti  (ce esti)  vei sti

……………….

Eu:    Stai ..stiu ...   traiesc sentimentul ca ceva din mine (sufletul meu) este trist  (suparat) dupa plecarea ta.

In alte cuvinte,

Valentina

Tie, ce ti-a placut?

Pagini de social media

Articole recente

Comentarii recente

Meta