Eu am invatat sa ma iubesc pe masura ce am fost iubita, atat de mare era egoismul meu

Prima mea definitie si perceptie a omului :). La varsta de 29 ani. Tarziu?! La timp? … acum!

Omul- nascatorul si fondatorul Egoismului (sentiment imanent omului),   prin trasatura lui vital necesara conservarii (in toate formele pe care le poate lua conservarea / frica) fuge de iubire. Conservarea a aparut din frica (de schimbare, de nou, diferit, etc.). Frica este o fata (sinonim cu chip) a Necunoscutului. Necunoscutul poate deveni stapanul omului.

O alta fata a Necunoscutului este Iubirea. Noi alegem sa vedem fata care ne va fi chip. Noi alegem daca vrem sa avem stapan sau vrem sa fim una cu totul, una cu Necunoscutul si una cu iubirea.

Bucura-te de tot ce ai si simte-te ca si cum ai tot! 🙂 Nimic din tot ce ti-ai dori sa ai /sa fii in viitor, nu ar trebui sa te impiedice  sa poti simti fericirea / implinirea / iubirea in prezent.

Stiu 🙂 … pare atat de simplu si, in plus, stim „cu totii” asta. Mare fasss!  Si uite cum azi, 23.03.2018 vreau sa pun asta pe hartie si sa impartasesc, pentru ca (stiu ca) acea fata frumoasa a Necunoscutului (tu!?!) se va bucura mai mult de aceste ganduri  (si vreau sa cred ca le va valorifica mai mult) decat am reusit eu in peste 4 luni de zile de cand le-am asternut pentru prima data pe hartie intr-o forma simpla si vie: Iubindu-te pe tine ii iubesti pe altii, iubindu-i pe altii te iubesti pe tine :).

“When you adopt the viewpoint that there is nothing that exists that is not part of you, that there is no one who exists who is not part of you, that any judgment you make is self-judgment, that any criticism you level is self-criticism, you will wisely extend to yourself an unconditional love that will be the light of the world.”

– Harry Palmer

Iluminarea  am avut-o in data de 21 noiembrie 2017. Te intrebi, poate / sper de ce tin sa precizez data, ce importanta atribuita (superstitie) ar putea avea in cazul meu?!?

Raspunsul la intrebarea mea 🙂

“Este foarte bine ca te intrebi”. Asta este primul pas spre a te cunoaste, a te iubi, a iubi, a trai.

Astazi este 23.03.2018, azi am trait prezentul. Azi inteligenta emotionala mi-a adus trecutul / viitorul / prezentul aici & acum.  Spun inteligenta emotionala pentru ca eu m-as putea intoarce la prezent numai cu mine (cu inteligenta mea emotionala).

Spun “m-as putea intoarce” si nu “m-am intors”  pentru ca, in mod intentionat, vreau sa las deschisa o cale Necunoscutului, prin anticiparea reNasterii  din nou si din nou.

Trecutul exista doar prin prisma trairilor noastre, doar pentru ca noi existam. Trecutul tau traieste doar prin tine. Trecutul tau nu exista pentru mine.

Ceea ce nu stiu n-am cum sa simt.

Ori de cate ori ne intoarcem cu gandul in trecut, de fapt il facem prezent. Eu simt, iar si iar, aceleasi trairi, emotii, vibratii … atat doar ca … de fiecare data, toate sentimentele sunt trecute prin panza subiectivitatii, a filtrului constiintei (element dinamic) si in fond a alegerii personale (care depinde de inteligenta mea emotionala la un anume moment al dezvoltarii, nu din prezent). Amintirile, le percep cu aceeasi inteligenta emotionala pe care am avut-o in momentul respectivului prezent (un timp din trecut, irelevant).

Detasarea de trecut necesita contientizarea lui. Cernerea amintirilor printr-o sita a inteligentei emotionale a prezentului este poarta de deschidere catre prezent, alfa si omega, intrebarea si raspunsul, focul si apa.

Eu sunt in egala masura ceea ce vorbesc, gandesc, simt, fac, ating si ceea ce vad si aud.

Tu cine esti? 🙂

Iluminarea e in ceilalti. Tu poti sa ajungi la iluminare cand esti in conexiune perfecta cu ceilalti – care se atinge prin conexiunea perfecta cu tine. Echilibrul (continuu) cu tine.

In termeni de perceptii / simturi omenesti nu exista timp, exista doar prezent. Viitorul si trecutul impacteaza starea prezenta/ simtul din acest moment. Noi ne supunem unei trasformari voite si inconstiente a simtului din prezent si percepem amintirile ca fiind prezente. Dam viata trecutului prin prisma starii pe care ne-o provoaca acum, si doar acum conteaza mereu. Viitorul este similar opus (paradox). Viitorul ne aduce proiectiile propriilor sentimente, filtrate prin inteligenta emotionala de acum, in prezent, tot in prezent.

Raspunsul la „intrebarea ta” 🙂

Nici unul. Nici o superstitie. Vreau doar sa contorizez timpul.

Timpul pe care paradoxal aleg sa il percep ca fiind un concept inexistent …  si totusi  … 🙂 si totusi aleg sa cred ca in acel ceva in care nu crezi inca, poate este (exista) raspunsul pentru ceva in care crezi deja. Necredinta este tot o parte din mine, o parte din iubire.

Am vrut sa fac un mic studiu asupra ciclicitatii (cu care reapar ideile bune, cele sedimentate in mintea creatorului, care desi scrise, dar neasimilate, neaplicate, neimbratisate …  nu au utilitate deloc. Indraznesc chiar sa afirm: pentru cei harnici ca mine, “ideile bune” devin (sunt) o ocupatie a mintii cu scopul de a le mai deduce, invata, “naste” inca odata … si culmea, mereu cu aceeasi “mirare” prosteasca pe chip … “da, sunt capabil sa inteleg si sa simt … sa iubesc”.

Asta este cea mai mare dovada a faptului ca noi ne nastem imbratisand Necunoscutul, iubind si fiind atotprezenti si pe masura ce crestem dezvoltam frica (dat fiind egoismul din noi) si fugim de iubire si astfel ne indepartam de adevar, de cunoastere….tocmai de aceea suntem sortiti invatarii de la nimic la tot, in mod continuu si repetat. De asta ne nastem … ca sa mai repetam , traim inca odata prezentul si sa ne redescoperim, reCunoastem. Nasterea poate fi una lumeasca (ciclul vietii), nasterea zilnica (ciclul somnului) sau poate fi “de fiecare data cand ne intoarcem (traim) in prezent”.  Cand regasec echilibrul, ma cunosc  … ma iubesc … iubesc … exist.

Echilibrul de ieri nu mai este echilibrul de azi si gandirea de ieri nu mai este gandirea de azi. Echilibrul, asa cum il simt eu, este haosul frumos, este viata insasi, atunci cand tot ceea ce inseamna inteligenta emotionala (noi, totul) exista in echilibru.

In alte cuvinte, cand toti oamenii se cunosc pe ei insisi, se iubesc pe ei insisi, iubesc deopotriva pe toti, toate, totul, Necunoscutul. Echilibrul  este acea fata a Necunoscutului, numita Iubirea.

Stagnarea in sentimentele trecutului si / sau proiectiile unor drafturi de sentimente asteptate in viitor, se poate vedea ca fiind cea mai mare: povara, salvare, viciu , refugiu, dezastru al omului (al sufletului), doar cunoasterea si analiza insistenta si constienta  a propriei fiinte creaza iubirea,  viata.

In alte cuvinte ,

Valentina

Tie, ce ti-a placut?

Pagini de social media

Articole recente

Comentarii recente

Meta