Conexiunea umană dincolo de atracția biologică.

Ce este chimia dintre doi oameni?

O putem numi totalitatea interactiunilor dintre doi oameni? Si daca asta este, atunci ce masuram, de fapt, pentru a stabili chimia dintre “anumiti” doi oameni: suma interactiunilor, frecventa lor, durata sau natura lor?

Totul. Tot ceea ce vibreaza formeaza Chimia Lor. Miscarea materiei formeaza chimia.

DOI TINERI, DOI IUBITI CARE SUNT ATRASI SEXUAL SI INTRE CARE SE SIMTE O ENERGIE PUTERNICA DE DORINTA.
Simti dincolo de atractia fizica?

Cand apare chimia?

Pentru a putea raspunde , trebuie sa intelegem cine / ce determina miscarea materiei?

Raspuns: timpul si spatiul! Altfel spus, intre doi oameni se poate vorbi despre “chimie”, doar intr-un anumit cadru spatio-temporal.

Pe masura ce materia (cele doua persoane, in cazul nostru) se apropie, graviteaza, cadrul spatio-temporal initial se curbeaza, iar “chimia“ se schimba si astfel, fie ii distanteaza pe subiecti, fie ii apropie.

Apropierea o numim in cele mai multe cazuri, iubire.

Distantarea o numim in cele mai multe cazuri, fostul / fosta.

Dar de ce nu ramane chimia constanta?

De ce nu ramane iubirea vie mereu? De ce nu ramane ura vie mereu?

Pentru ca in univers nu ramane nimic constant, asa cum nimeni nu ramane la fel cu cel de acum 5 minute.  Dar, ce ce?

Pentru ca existam. De asta. Pentru ca ne nastem si crestem, murim si ne disipam.  Pentru ca suntem materie.

De asta se si spune ca viata noastra sta in mainile noastre si atat, pentru ca noi, vazuti ca materie, noi schimbam chimia noastra si implicit chimia cu cei din jur. Noi curbam timpul si spatiul, prin faptul ca suntem, suntem materie.

Vrem nu vrem, atata timp cat avem acest trup (material, care ne compune), el dicteaza chimia.

Doar pentru ca avem trup putem simti efectele chimiei. O putem modela dupa intentiile noastre, pe de o parte si ea ne poate modela dupa legile universului, pe de alta parte.  Fara trup palpabil, ramanem in tot si deci devenim tot.

Cel ce ieri erai tu, cel ce maine voi fi eu, azi (fara trup) suntem una. Suntem una cu absolut toata energia.

Traim in acest univers incluziv, si asta ne face una cu totul. Avem cate putin din fiecare in noi, iar “gramajele” se schimba, se transforma, se disipa si se formeaza altele.

Traim in interdependenta si nu avem cum se ne opunem caci asta ar insemna sa ne opunem noua. Sa ne punem piedici sub propriile picioare.

Cei ce se opun direct unor idei, unor miscari, unor oameni, in fapt se opun propriei schimbari, a propriei evolutii si ajung sa sufere spiritual si fizic.

Gandurile sunt cele care ne modeleaza chimia si trupul.

Cel ce considera ca poate ramane intr-un loc & spatiu, fericit pana la moarte, acela se opune lui (naturii lui).

Tema pe care am fost rugata s-o dezbat este: “Conexiunea umană dincolo de atracția biologică” sau “In ce masura rămân conectate două suflete atunci când dispare chimia”.

Curiozitatea asta o avem ca oameni, intrucat ne place sa suferim, ne place sa fim victime si ne plac lucrurile sigure si clare. Toate astea datorita si din cauza mintii (creierul omului) care are nevoie de identificare si pattern-uri (modele, sabloane, pilde, structuri) pentru a functiona.

Intrebarea este: Ce legatura are creierul (si rolul lui in viata omului) cu atractia si/sau chimia dintre doi oameni?

Raspuns: Nici una. Absolut nicio legatura.

Daca tu ajungi sa te gandesti cum sa ramai conectat cu “sufletul tau pereche”, inseamna ca de acolo lipseste intai si intai, sufletul tau, nu sufletul celuilalt (desi nu este exclus ca cel din urma sa fie si el „plecat”).

Tu gandesti (folosesti creierul) pentru a simti, sau pentru a intelege ce simte celalalt?

Chiar nu ai altceva de facut cu creierasul tau?

Nu incape rationalul aici, aici in iubire (atractia biologica, chimie, sau cum ii mai spun altii).  Rationalul nu poate decat sa disece/ sa identifice / sa numeasca ceva ce deja exista, ceva ce a vazut in trecut. Rationalul nu poate naste iubiri si nici macar nu le poate renaste, daramite sa le inteleaga.

Toata nebunia care se petrece in capusorul oamenilor, in astfel de cazuri, este determinata de frici (“si acum ce fac?”; “oare nu a fost iubire?” si de refuzul de a accepta sfarsitul.

Mintea este setata sa ne protejeze de sfarsituri, caci ea este prietena cu “Siguranta”, “Repetitivitatea”, “Confortul”, ”Șablonul”, Regula” si incepe sa nascoceasca “lumi paralele” si “adevaruri proprii” in care nu incape ideea de finalitate.

Tot asa, mintea a nascocit si a implantat si nemurirea in oameni.

Doar priveste in jur, cati crezi ca realizeaza ca sunt muritori?

Ceea ce uitam cu totii este ca viata asta este atat de scurta incat nu avem timp sa o experimentam pe toata nici macar pentru sufletul nostru, sa nu mai vorbim de alte suflete “atasate”.

Suntem muritori. Chimia ia sfarsit.

Joaca-o p-asta!

Asta trebuie sa retinem si pornind de aici, trebuie sa ne (re)structuram psihicul si emotiile, astfel incat sa ne oprim din rumegat la mizeriile sociale si la inadaptarea noastra la acest pamant, caci toate astea sunt doar niste pseudo-probleme. Sunt accesorii ale vietii, la fel cum este si casa ta, job-ul tau, familia ta si nu in ultimul rand trupul tau.

Ai trup fizic?
Asuma-ti-l! Simte efectele chimiei tale, in trasformare!

Daca am gandi asa, nu ne-am mai face griji “cum sa traim uniti cand polii nostri se resping”. Ne-am bucura de povestea minunata incheiata si am incepe alta poveste.

Cumva, ne plac filmele pe repeat?  Eu cred ca nu! Chiar si melodiile cele mai vii (cele care vibreaza pentru noi) daca le ascultam pe repeat, vom ajunge sa ne bagam doua degete in gat.

In concluzie, trezirea, caci lumea asta este mult prea mare si viata mult prea mica pentru a pierde timpul cu judecata, iar chimia nu o poti schimba, fara ca tu sa suferi transformari.

 Nimic nu poate fi la fel, din nou, din fericire!

In alte cuvinte,

Valentina

Tie, ce ti-a placut?

Pagini de social media

Articole recente

Comentarii recente

Meta