Cât poate duce un om?

De când am fost un copil mic am dus oamenii la limitele lor.

Asta îmi este natura. Iubesc până la sfârșit, provoc până la capătul timpului.

La final devin conștienți de ei. Își cunosc limitele celor mai mari frici, a celor mai ascunse neputințe.

și am ales să-i eliberez

Când ei n-au știut să se oprească din a mă respira, eu am simțit și am ales să-i eliberez. Călătoria se termina când scopul ei cel mai înalt a fost atins.

Sunt un călător ce se oprește acolo unde harul meu este necesar.

Am crescut fără  a caută sa devin cineva. Ziua mă făcea ce sunt. Ziua de astăzi creiona identitatea mea de astăzi. Ziua de mâine urma sa ne arate cine voi fi, iar ziua de ieri însemna doar experiența. Trecutul eticheta evenimente întâmplate in trecutul meu si răspunsul meu la ele. Prezentul arata stadiul la care sunt acum.

Nu mulți oameni au ființa suficient de puternica pentru a trai in vibrația mea. Un interes mare trebuie sa te tina in jurul meu, altfel nici nu îndrăznești sa te apropii. Unii m-au iubit o viată de om si nu mi-au spus-o niciodată. Alții m-au privit de la distanta, fără sa mă ia in brațe. Alții nu m-au iubit si nu știau cum s-o spună. Toți au ajuns la limita. Mai erau si cei care m-au ținut aproape, pentru descătușarea sinelui in fata cuiva. Eu puteam substitui orice, de la nevoia de un înger, pana la nevoia de un drac.

Ce știu eu să fac?

Eu știu să ii ascult, știu să ii înțeleg, știu să ii aprob, știu să îi neg, știu să îi simt. Știu să îi iert, știu să le aduc aminte, știu să îi scot din minți, știu să îi readuc cu picioarele pe pământ. Știu sa ii iubesc.

Voia lor se manifesta în mine de bunăvoie.  Cu fiecare dintre ei, am învățat și eu limitele mele.  Pe măsura ce egoul meu cel adormit se trezea, eu le pre dădeam puterea.  Sforile erau deja la ei, dar acum eu deveneam marioneta.

Marioneta și păpușarul

Majoritatea asta vor, o marioneta desăvârșita. Obosesc si ei sa tot tragă de sfori, vor sa îi înveți tu mai bine decât se știu ei. Vor sa curgă prin tine inteligenta lor, dar nu toata, sa rămână ei in control, dar sa ai si tu inteligenta ta, sa ii poți surprinde din când in când, dar nu oricând, ci doar atunci când vor ei, iar tu trebuie sa simți când vor ei.

Daca ii dai unui om control asupra ta, descoperi cat de bine știe sa-si folosească propriile puteri.

Scopul scuza mijloacele se spune. Eu eram cea care mijlocea scopurile. Unii au ajuns sa își piardă mijloacele aducătoare de fericire pentru scopuri mici si murdare, dar urgente si sigur ca personale.

Marioneta si păpușarul

Așa am învățat eu limitele altora, acolo unde egoul lor umbrește propria lor misiune.

 Exista un moment când ego urile fac scântei si sforile sunt tăiate, atunci este dureros pentru ambele persoane. Exista si acele momente când marioneta părăsește mana celui ce o juca pe degete si îl lasă pustiit, dar in fuga ei, din inerție, pica in mana altui păpușar. Si mai exista si acele momente când ambii recunosc ca jocul a fost frumos, dar iată ca a luat sfârșit si se eliberează reciproc. Aici suferința este trăită tot împreună, iar la plecare nu exista ego.

Limitele sunt atinse sau trăite

Fie învățam lecțiile împreună cu o persoana, fie învățăm lecțiile singuri, ele tot vor fi asimilate. Daca nu, le vom repeta până la capătul timpului, pentru a putea trece la nivelul următor.

Pe toate planurile vieții avem păpușari si marionete. Sforile se rup când ajungem la limite. Sforile se dezleagă când învățăm sa trăim limitele noastre. 

Tie, ce ti-a placut?

Pagini de social media

Articole recente

Comentarii recente

Meta